Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site va exprimati acordul pentru folosirea acestora. Vezi mai multe detalii. [x]

O farmacie cum toate ar trebuisa fie

INTEPATURI DE INSECTE: nu desconsiderati micii agresori!

09-12-2014

Tantarii nu ne lasa sa dormim si ne "vampirizeaza" fara mila, mustele se asaza pe carnea de gratar, albinele si viespile vor sa guste din prajitura proaspata, furnicile isi stabilesc traseul exact prin cosul luat la picnic, paianjenii gasesc ca e potrivit sa-si teasa panza in pantofi sau in cort, capusele si taunii ne pot confunda cu diverse animale s.a.m.d. Daca doriti ca aceste lucruri sa nu se intample, luati-va masuri de precautie, iar daca ati cazut victima piscaturilor nemiloase, gestionati corect situatia.

INTEPATURI DE INSECTE: nu desconsiderati micii agresori!


Tantarii nu ne lasa sa dormim si ne "vampirizeaza" fara mila, mustele se asaza pe carnea de gratar, albinele si viespile vor sa guste din prajitura proaspata, furnicile isi stabilesc traseul exact prin cosul luat la picnic, paianjenii gasesc ca e potrivit sa-si teasa panza in pantofi sau in cort, capusele si taunii ne pot confunda cu diverse animale s.a.m.d.

Daca doriti ca aceste lucruri sa nu se intample, luati-va masuri de precautie, iar daca ati cazut victima piscaturilor nemiloase, gestionati corect situatia. A sosit vremea iesirilor la iarba verde, a plimbarilor la umbra copacilor, a partidelor de pescuit... Dar este totodata etapa predilecta de proliferare a insectelor de tot felul, gata sa-si apere teritoriul cu arsenalul lor minuscul, dar eficient. TANTARI. Daca muscaturile acestor insecte sunt suportabile de marea majoritatea dintre noi, in cazul unui numar restrans de persoane pot determina procese inflamatorii importante si mancarimi extreme.

Pielea bebelusilor si a prescolarilor este foarte sensibila la astfel de agresiuni. West Nile este un agent patogen ce poate fi inoculat omului prin intepatura de tantar, fiind semnalat si in tara noastra de-a lungul vremii. Face parte din familia Flavivirida si se inscrie in acelasi grup filogenetic ca virusurile encefalitelor St. Louis si japoneza, un complex inframicrobian ce supravietuieste atat in regiunile tropicale, cat si in cele temperate.

Cei mai expusi sunt varstnicii, pana acum nefiind pus la punct un vaccin profilactic sau un tratament eficient in situatia contaminarii. In 80-90% dintre cazuri, infectiile la oameni sunt asimptomatice. Cand apar, manifestarile sunt febra usoara, cefalee, frisoane, transpiratie excesiva, stari de slabiciune, dificultati la inghitire si dureri articulare. Rara, insa severa, meningo-encefalita cauzata de West Nile este generata de patrunderea virusului in zona meningelui, membrana creierul, si in lichidul cefalorahidian. Diagnosticul se poate stabili in urma unei punctii lombare.

Maladia determina dureri de cap, intepenirea gatului, dezorientare, tremuraturi, convulsii, stare de slabiciune, diminuarea vederii, amortire a degetelor, paralizie, coma, ce pot aparea in maximum doua saptamani de la fatidica intepatura. Cu terapia specifica, ce dureaza cam zece zile, pacientul isi poate reveni, desi senzatia de sfarseala poate persista mai multe saptamani, in timp ce inflamatia ganglionilor limfatici poate dura chiar si doua luni. Instalarea de plase la geamuri, purtarea de imbracaminte care sa acopere mare parte din corp, utilizarea de solutii repelente raman solutiile preventive de electie. TAUNI, PURICI, PAIANJENI. De cele mai multe ori benigne, intepaturile acestor insecte pot genera totusi reactii violente: prurit si inflamatie severe. ALBINE & VIESPI. Veninul acestor insecte contine substante toxice si alergizante.

Piscatura lor determina, de obicei, edem mai mult sau mai putin extins, inrosire si durere locala. Albina, spre deosebire de viespe, isi lasa acul in pielea victimei, trebuind extras cu o penseta. Urmeaza spalarea zonei cu apa si sapun antibacterian, alcool sau otet. E bine de stiut ca intepaturile acestor insecte ocupa un loc important printre cauzele socurilor anafilactice reclamate in tara noastra. Printre simptomele caracteristice se incadreaza: prurit, eritem, inflamatii tegumentare; dificultati respiratorii, ce pot provoca axfixia, insotite de abundente scurgeri nazale, de tuse inecacioasa, de stranuturi repetate, de raguseala; tulburari cardiovasculare; cianoza; anxietate, cefalee, lesin, convulsii; greturi, varsaturi (posibil cu obstructia laringelui), crampe abdominale, diaree... De la caz la caz, aceste manifestari se combina intr-un mod imprevizibil si pot cauza decesul.

Daca agentul provocator al socului este in doza mare ori foarte virulent (intepaturi multiple de viespe sau albina, piscatura unor tarantule otravitoare s.a.m.d.), genereaza alterari grave si rapide in circulatia sanguina (viteza intensa de coagulare). Daca in preajma unei persoane care prezinta primele semne ale unui soc anafilactic nu se afla nici un cadru medical, e vital ca martorii sa-i acorde primul ajutor, degajandu-i caile respiratorii (sa nu-si [i]"inghita"[/i] limba, sa nu se inece). Pana la sosirea ambulantei (daca in apropiere nu exista vreun cabinet medical, vreun spital, daca nu sunt posibilitati de transport), victima se intinde pe o parte, descheindu-i-se nasturii de la gat si largindu-i-se cureaua de la pantaloni, lasand totodata in jur suficient spatiu liber incat sa aiba aer proaspat. Eventual, i se face respiratie gura la gura si masaj cardiac.

Internarea rapida intr-un serviciu de urgenta, unde exista posibilitati terapeutice complexe, este o regula. Se urmareste, inainte de toate, restabilirea tensiunii arteriale si mentinerea respiratiei prin administrare de oxigen. Dupa un tratament repede instituit si bine condus, majoritatea bolnavilor isi revin complet. Toti cei care depasesc socul sunt luati in evidenta (ca avand antecedente de gen) de catre un alergolog si neaparat de catre medicul de familie. CAPUSE. De obicei, capusele traiesc in locuri umede, la adapost de soare, prinzandu-se de iarba inalta, de tufisuri si de crengile joase ale copacilor. Se gasesc si pe pajistile si prin gradinile din apropierea padurilor. Pentru a preintampina contactul cu aceste ganganii, daca iesiti la plimbare in natura, evitati pe cat posibil sa umblati descaltati, in genere sa va atingeti pielea de vegetatie.

Purtati ghete peste glezna, in care sa se poata introduce partea de jos a pantalonilor, tricouri cu maneci lungi, strangeti-va parul si acoperiti-va capul cu o sapca ce are si protectie pentru ceafa (sau introduceti sub ea, la spate, o batista). Fierbeti toate hainele de calatorie, faceti baie generala si spalati-va pe cap dupa ce ati fost intr-o zona infestata cu capuse. Pentru mai multa siguranta, puteti folosi un repelent cand iesiti in natura.

La cea mai mica banuiala, consultati-va cu atentie pielea, pentru a descoperi eventualele capuse atasate. Ele pot ciupi orice zona a corpului, dar prefera anumite locuri: spatele urechilor, ceafa, axilele, partea posterioara a genunchilor. Daca gasiti prinsa vreo capusa, mergeti degraba la medic sau incercati sa o smulgeti folosind o penseta. Apucati-o bine de cap si trageti ferm si constant pana se desprinde. Stergeti imediat locul intepaturii cu dezinfectant de uz sanitar.

Duceti apoi insecta la un laborator medical, pentru a verifica daca era sau nu purtatoare de Burgdorferi, din familia Borrelia, ce pot fi responsabile de declansarea maladiei Lyme (borelioza). Pe continentul nostru circula trei soiuri de astfel de insecte, dar una singura (Ixodes ricinus) poate transmite amintitul agent patogen.

Dupa o singura piscatura, riscul de imbolnavire este de pana la 4% pentru toate capusele. Daca parazitul este capturat si se constata ca este contaminat cu Burgdorferi, posibilitatea de a fi transmis boala la victima creste la 12-32%. Probabilitatea de infectare sporeste sensibil mai ales daca insecta a ramas infipta in piele peste 72 de ore. Maladia Lyme poate da simptome la nivel cutanat, articular, nervos, putand afecta de asemenea si alte sisteme sau organe, tipul si severitatea manifestarilor variind de la o persoana la alta. Primul semn al infectarii este aparitia pe piele a unei eruptii, sesizata cam la doua saptamani de la muscatura. Urticaria are adesea aspect de tinta, cu un punct rosu central, inconjurat de o zona rosie ce se extinde incet-incet. Poate fi si sub forma unui inel inflamat, mai dur la atingere, ce se propaga treptat.

Regiunea iritata poate avea o temperatura usor crescuta fata de restul pielii, dar nu provoaca mancarimi sau durere. Alte simptome specifice sunt oboseala, migrena, crampele musculare, marirea ganglionilor limfatici. In unele cazuri, semnele de boala dispar de la sine, fara vreun tratament specific, exista insa situatii cand se complica, putand afecta inima (cauzeaza batai neregulate, intepaturi in piept) sau sistemul nervos (paralizie faciala, furnicaturi si amortire a bratelor si picioarelor). De asemenea, in stadii evoluate, maladia Lyme determina intepenirea gatului, umflarea dureroasa a incheieturilor mari ale corpului. Daca boala nu a fost detectata si tratata corespunzator de timpuriu, pericolul de deces este notabil. Manifestarile tardive se pot ivi chiar la luni sau ani de la intepatura si includ artrita, mai ales la genunchi, si chiar deteriorarea functiilor cognitive.

Atentie la animalele de companie!

Cainii si pisicile pot contracta maladia Lyme, dar nu pot contamina oamenii. De altfel, boala nu se transmite nici de la om la om. Patrupezii pot fi insa purtatori de capuse, de aceea, periodic, e bine sa le examinati blana si pielea, pentru a va asigura ca nu au astfel de "musafiri". De asemenea, ii puteti trata cu solutii speciale antiparaziti. Chemati imediat serviciul de ambulanta daca: intepaturile de albina sunt multiple sau localizate in locuri foarte sensibile: gura, gat, ochi; urticaria are tendinta de generalizare si daca este insotita de dureri de cap, dificultati la respiratie, stare pregnanta de anxietate; reactia alergica este brusca si foarte severa; nu ati putut extrage in intregime acul albinei sau corpul capusei din piele.




Comentarii

Lasa-ne comentariul tau