Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site va exprimati acordul pentru folosirea acestora. Vezi mai multe detalii. [x]

O farmacie cum toate ar trebuisa fie

ADHD, o tulburare controversata, deseori neglijata

01-08-2016

Sindromul cu deficit de atentie, numit si ADHD (in engleza Attention Deficit Hyperactivity Disorder), este una din cele mai raspandite tulburari in randul copiilor, aceasta putand persista chiar si in viata de adult.

ADHD, o tulburare controversata, deseori neglijata


Sindromul cu deficit de atentie, numit si ADHD (in engleza Attention Deficit Hyperactivity Disorder), este una din cele mai raspandite tulburari in randul copiilor, aceasta putand persista chiar si in viata de adult.

Micutul cu ADHD va intampina o serie de probleme sociale, pentru ca el va sta izolat de restul clasei, va fi certat de profesori tot timpul din cauza neatentiei la orele de curs si a purtarii sale ori va fi respins de catre colegi pentru ca este diferit.

Astfel, in cazul in care copilul dumneavoastra nu reuseste sa fie atent la orele de curs, greseste repetat in efectuarea temelor, pierde lucrurile si e mereu distrat este bine sa nu il certati mereu ci sa faceti o vizita la medicul pediatru sau la un psihoterapeut pentru ca e posibil sa sufere de ADHD, o tulburare ce se manifesta prin deficit de atentie, hiperactivitate si impulsivitate.

Intre 3 si 7% dintre elevi pot suferi de ADHD, baietii fiind de trei ori mai predispusi la aceasta boala decat fetele. De asemenea, daca parintii sau fratii mai mari au suferit de aceasta afectiune, sunt sanse de 30-40% ca si cei mai mici sa se confrunte cu aceeasi problema.

Impulsivitate si hiperactivitate

De obicei, aceasta tulburare este diagnosticata in primii ani de scoala, atunci cand afecteaza adaptarea si performantele.

Cauzele aparitiei tulburarii ADHD nu sunt foarte clare, dar studiile de specialitate au indicat faptul ca factorii genetici joaca un rol important in declansarea acesteia. In lipsa tratamentului, simptomele se pot inrautati, copilul ajungand sa isi dezvolte agresivitatea, care atrage dupa sine si comportamente antisociale.



Iata cateva dintre simptomele ADHD, care il pot da de gol pe micut: nu da atentie detaliilor, greseste mereu, e neglijent, nu poate fi atent multa vreme nici macar in timpul jocului, se joaca mereu cu mainile, cu picioarele sau se foieste pe loc, alearga foarte mult si este in continua miscare, nu are stare si vorbeste excesiv. Cel impulsiv manifesta impacienta, are dificultati in a-si astepta randul, se grabeste sa raspunda inainte ca interlocutorul sa termine de formulat intrebarile, ii intrerupe sau deranjeaza pe ceilalti si nu poate asculta indicatiile. De asemenea, evita implicarea in sarcini care necesita un efort mental sustinut, pierde lucruri si este foarte usor distras de stimuli exteriori, care-l fac sa isi intrerupa activitatea.

Tratata, afectiunea are sanse de vindecare

Daca micutul prezinta cel putin sase dintre simptomele enumerate mai sus, in decurs de sase luni, trebuie sa-l duceti de urgenta la medic. Pentru a putea pune un diagnostic clar, doctorul va tine cont de locul si contextul in care apar simptomele si daca acestea au fost prezente inaintea varstei de 7 ani, ori daca dureaza de mai bine de 6 luni. Diagnosticarea trebuie facuta cu atentie si poate dura chiar si un an, iar tratamentul ADHD presupune medicatie si psihoterapie comportamentala. Depistata si tratata consecvent, fara intrerupere, boala are mari sanse sa dispara, iar copilul va deveni un adult sanatos.

De vina e si alimentatia bogata in glucide

Potrivit cercetatorilor de la Universitatea din Cardiff, Tara Galilor, sindromul cu deficit de atentie ADHD ar putea avea origini partial genetice. Specialistii au comparat ADN-urile a 366 de copii care sufereau de ADHD cu ADN-ul unor micuti sanatosi si au observat ca pacientii hiperactivi prezinta un risc crescut de a avea in interiorul genomului anumite „bizarerii genetice”. Potrivit acestora, la aparitia bolii contribuie si atitudinea mult prea permisiva a parintilor, alimentatia bogata in glucide sau tulburarile biochimice ce afecteaza neurotransmitatorii.

In lipsa unui tratament adecvat, acest sindrom se poate mentine si in faza de adult. De altfel, un procent ridicat de adulti suferind de ADHD nu sunt diagnosticati si, implicit, tratati corespunzator. Fiind o tulburare cronica, daca este neglijata, are consecinte dramatice asupra vietii individului, ducand la scaderea increderii in fortele proprii, la frustrari multiple, la insuccese profesionale, la depresie si uneori la abuz de substante interzise. Cei afectati de o astfel de tulburare au probleme in casnicie si, de obicei, trec prin mai multe mariaje.

Pacientul este supus mai multor teste

In vederea diagnosticarii ADHD se pot face evaluari medicale, care pot include chestionare din care sa reiasa daca adultul suspectat a avut simptome de ADHD in timpul copilariei, anamneze complete in care sa se insiste pe simptomatologia specifica a sindromului, discutii cu parintii persoanei suspectate de ADHD si descoperirea semnelor specifice sau a unora mai putin specifice, cum ar fi enurezisul nocturn (incontinenta urinara).

De asemenea, se analizeaza activitatea scolara a individului dar se fac si examene neurologice, teste care implica computer-tomograf, rezonanta magnetica nucleara, electro-encefalograma, hemoleucograma, dozarea hormonilor tiroidieni, dar si teste psiho-educationale (de inteligenta). In vederea diagnosticarii ADHD la adulti se poate folosi WURS (Scala Wender-Utah), care consta intr-un test cu 25 de intrebari referitoare la copilarie, axate pe problemele si dificultatile legate de aceasta perioada. Scopul acestui test este de a evalua prezenta si, eventual, severitatea simptomelor sindromului in timpul copilariei.

Tratamentul include medicamente si suport psihologic

Pentru ADHD nu exista tratament curativ, ci doar tratament simptomatic, oferit de medicul specialist. In cazul copiilor se folosesc medicamente pentru a controla simptomatologia. De asemenea, studii recente au evidentiat efectele benefice pe care le are terapia combinata – medicamente, suport psihologic si terapie specifica pentru tulburarile comportamentale.

Adultii primesc acelasi tip de tratament combinat, care poate include si strategii de a creste respectul de sine, modalitati de relaxare, tehnici de a face fata stresului, strategii de organizare a activitatilor personale si profesionale si metode de imbunatatire a relatiilor colegiale.



 




Comentarii

Lasa-ne comentariul tau