Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site va exprimati acordul pentru folosirea acestora. Vezi mai multe detalii. [x]

O farmacie cum toate ar trebuisa fie

Anxietatea de separare

16-12-2014

Anxietatea de separare este un stadiu normal de dezvoltare al copilului si este traita de acesta atunci cand este separat de figura principala de atasament (mama sau alta persoana care ingrijeste copilul si pe care acesta o percepe ca fiind securizanta).

Anxietatea de separare


Anxietatea de separare este un stadiu normal de dezvoltare al copilului si este traita de acesta atunci cand este separat de figura principala de atasament (mama sau alta persoana care ingrijeste copilul si pe care acesta o percepe ca fiind securizanta). Incepand cu varsta de 8-10 luni, copiii plang atunci cand sunt luati de langa mama. In mod normal aceasta teama de separare atinge in varf in jurul varstei de 1 an si apoi descreste treptat catre varsta de 2 ani si 6 luni.

Anxietatea de separare devine o tulburare psihica atunci cand aceasta teama la separarea de membri familiei este excesiva, neadecvata varstei si nivelului de dezvoltare al copilului, cauzand suferinta marcata in viata acestuia. Copiii cu anxietate de separare se tem ca un eveniment nefericit va duce la pierderea sau vatamarea parintilor, refuza in mod persistent sa mearga la scoala sau in alt loc fara parinti, refuza sa ramana singuri acasa sau sa mearga la culcare, au frecvent cosmaruri implicand tema separarii si acuza in mod repetat simptome somatice (cum ar fi dureri de cap, de stomac, greata sau voma) atunci cand survine sau este anticipata separarea de persoanele de atasament major.

Aceste simptome trebuie sa se manifeste pentru cel putin 4 saptamani inainte de a se putea pune diagnosticul de Anxietate de separare. Cauze si factori de risc pentru dezvoltarea anxietatii de separare: un eveniment traumatizant trait de copil (ex: cutremur) o separare anterioara de lunga durata (ex: un parinte plecat in alta tara) situatii de viata stresante in familie (divortul parintilor, o boala grava sau moartea unui membru al familie, moartea unui animal de companie) o schimbare majora si brusca survenita in viata copilului si la care el nu a avut timp sa se adapteze (nasterea unui frate, schimbarea persoanei de ingrijire -babysitter- , inceperea scolii) o tulburare somatica a copilui (majora sau minora) o familie extrem de unita trasaturi de temperament ale copilului: timiditatea ,pasivitatea, teama si evitarea situatiilor noi, nefamiliare

In functie de severitatea anxietatii de separare, aceasta tulburare poate avea un impact mare in viata copilului, limitand intr-o mare masura activitatea acestuia si implicarea lui in relatii sociale cu ceilalti, ceea ce poate duce la izolare. S-a constat ca frecvent, aceasta tulburare se asociaza in timp cu agorafobia, tulburarea de panica si fobia sociala.

Tratament:

Parintii au un rol important in procesul terapeutic. Ei trebuie sa invete sa isi asculte si sa isi inteleaga propriul copil, sa ramana calmi atunci cand acestia sunt anxiosi, amintindu-le de situatii din trecut pe care au reusit sa le depaseasca, sa le indrepte atentia catre evenimente placute din viitorul apropiat. Cateva sfaturi utile pentru parinti: Puteti lasa ocazional copilul, incepand cu varsta de 6 luni, cu persoane din afara familiei. Aceasta va ajuta copilul sa tolereze scurte perioade de timp in care e separat de parinti si il va incuraja sa aiba incredere in alti adulti. Incepeti sa stabiliti contacte cu ceilalti copii de la varsta de un an, chiar daca la aceasta varsta, copiii nu coopereaza in timpul jocului. La varsta de 3 ani, copilul ar trebui sa fie interesat de jocul in grup cu ceilalti copii.Integrarea in colectivitate in jurul varstei de 3 ani este benefica, mai ales in cazul copiilor care sunt foarte dependenti de parinti. Ajutati copilul sa se familiarize cu locuri si oameni noi, inainte de a-l lasa singur in acel loc. Reamintiti-i copilului diverse fapte curajoase pe care le-a facut in trecut si laudati-l de fiecare daca cand reuseste sa isi depaseasca teama. Aratati-i copilului ca ii intelegeti sentimentele de teama, dar nu cedati in fata reactiilor sale emotionale. Explicati-i in cuvinte pe care le intelege ca nu i se va intampla nimic rau. Nu radeti niciodata de sentimentele lui de teama si nu il pedepsiti pentru aceasta. Nu il mituiti pe copil pentru ca acesta sa isi disimuleze teama. Daca planuiti o activitate placuta dupa ce va revedeti, atunci aceasta trebuie sa fie neconditionata. De asemenea, respectati-va promisiunile cu privire la ora de intoarcere si durata absentei. Indreptati-le atentia pe aspectele pozitive din timpul zilei si nu ii lasati sa se concentreze asupra temerilor lor imaginare.

Evaluarea clinica a copilului cu anxietate de separare se face de catre medicul specialist in Psihiatria Copilului si Adolescentului. Acesta va propune un plan terapeutic individualizat care va cuprinde diverse tipuri de psihoterapie (cognitiv comportamentala, terapie de familie, terapie prin joc) in combinatie cu terapie medicamentoasa in cazurile severe. Dr. Ioana Adriana Nemnes Medic Specialist Psihiatrie Pediatrica




Comentarii

Lasa-ne comentariul tau