Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site va exprimati acordul pentru folosirea acestora. Vezi mai multe detalii. [x]

O farmacie cum toate ar trebuisa fie

Deprinderile copiilor in igiena corporala

04-12-2014

Multor copii le este greu sa respecte conditiile de igiena, se plictisesc sau nu raspund la sfaturile parintilor. Care sunt sfaturile ca aceste activitati sa devina unele placute si cum putem preveni un astfel de comportament?

Deprinderile copiilor in igiena corporala


Relatia afectiva intre copil si mama poate sa puna baza comportamentului in cele mai multe situatii. Nu ma refer aici la comportamente relationale, ci uneori chiar si la insusirea deprinderilor de igiena corporala. De cele mai multe ori, parintii sunt extrem de grijulii, chiar anxiosi in ceea ce priveste igiena copiilor.

Deseori intalnim mame extrem de punitive atunci cand copilul se murdareste, intalnim interdictii cu privire la joaca in diferite locuri sau interzicerea copilului de a merge intr-un anumit loc pentru a-si mentine hainele curate. Nu numai ca este o interdictie care afecteaza nevoia de explorare, de curiozitate, de libertate a copilului, dar acestea pot duce la reactii adverse din partea micutilor.

Exista tendinta de a repeta sau de a insista asupra efectuarii igienei, iar rezultatul este o respingere totala din partea copilului. Este foarte important sa se puncteze de ce e nevoie sa faca acel lucru intr-un limbaj adecvat varstei copilului si, de asemenea, e nevoie ca acel comportament sa fie insotit de o recompense afectiva (bravo, minunat, esti o fetita sau baietel - dupa caz foarte cuminte, ascultator), ci nu materiala.

Atunci cand cerem unui copil un lucru e nevoie sa-l formulam in maniera afirmativa. De cele mai multe ori, noi spunem: nu ai voie, nu trebuie, dar nu precizam si reversul, respectiv ce are voie si cum are voie sa faca.

Igiena copilui este o conditie foarte importanta pentru sanatatea fizica si psihica a copilului. Parintii se pot folosi in asemenea situatii de jucarii, respective de personajul preferat al copilului din povestea sau din desenul pe care acesta il indrageste. Spre exemplu: "Crezi ca micuta papusica ar manca acest mar fara sa se spele pe maini?".

Uneori chiar si o poveste inventata in oglinda comportamentului copilului poate sa provoace schimbari uimitoare. Este bine sa retinem ca adaptarea la lumea copiilor trebuie sa se faca atunci cand cerem astfel de lucruri pentru care o explicatie stiintifica nu ar produce efect. In relatia dintre parinti si copii este foarte important sa fim fermi si sa nu lasam copilului posibilitatea de a se sustrage unei activitati mai mult sau mai putin neplacute, dar benefice pentru dezvoltarea lui.

O alta dificultate este aceea de a-si asuma responsabilitatile cu privire la igiena.

Aceasta pentru ca, in dorinta de a proteja copilul, parintii si bunicii efectueaza o serie de activitati in locul copiilor, obisnuindu-i in acest mod. Astfel, mama il spala pe dinti, pe maini, iar atunci cand intervin alte situatii si copilul nu mai poate realiza aceste activitati singur apar conflicte.

Cum putem evita acest lucru? Copilul capata incredere in el si repeta acea activitate tocmai pentru ca o indeplineste, ba chiar observa ca are succes. Daca dimineata mama il trezeste si ii spune "mergi la baie sa te speli pe fata, pe dintisori si apoi mananci, in timp ce eu pregatesc micul dejun", atunci activitatile decurg lin. Daca mama permanent supravegheaza aceasta activitate, copilul va deprinde o obisnuinta in a fi ajutat la realizarea lor si de aici dificultatea in a o realize atunci cand conditiile vor cere acest lucru.

De aceea, e foarte important modul cum introducem o activitate, o sarcina in viata copilului. Tnul trebuie sa fie unul ferm, dar nu agresiv si nelipsit dupa indeplinirea oricarei sarcini, activitati de igiena si nu numai, comportamentul sa fie validat, respectiv recompensat cu laude.

Jucariile au un rol important in atragerea copiilor catre respectarea igienei si facilitarea accesului la aceste activitati de igiena (spalatul dintilor, mainilor, fetei), prin amenajarea cu accesorii corespunzatoare varstei, respective culori, marime, inaltime. Atentie! Tonul si contextul de introducere a acestor activitati constituie cheia reiterarii lor cu succes.

MONICA NAE Psiholog Clinician Specialist




Comentarii

Lasa-ne comentariul tau