Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site va exprimati acordul pentru folosirea acestora. Vezi mai multe detalii. [x]

O farmacie cum toate ar trebuisa fie

Hipoacuzia

04-12-2014

Poluarea fonica (expunerea la sunete de intensitati ce afecteaza sistemul auditiv) este una dintre problemele cu care se confrunta lumea moderna, fiind una dintre cauzele de hipoacuzie.Zgomotele produse de masini, claxoane, utilajele de pe langa cladirile aflate in constructie, aerul conditionat, computer, televizor, radio, masina de spalat, mixer, frigider, locurile de munca zgomotoase, fac ca finetea auzului sa dispara, auzul sa se diminueze si chiar sa se piarda in timp.

Hipoacuzia


Poluarea fonica (expunerea la sunete de intensitati ce afecteaza sistemul auditiv) este una dintre problemele cu care se confrunta lumea moderna, fiind una dintre cauzele de hipoacuzie. Zgomotele produse de masini, claxoane, utilajele de pe langa cladirile aflate in constructie, aerul conditionat, computer, televizor, radio, masina de spalat, mixer, frigider, locurile de munca zgomotoase, fac ca finetea auzului sa dispara, auzul sa se diminueze si chiar sa se piarda in timp. Auzul este simtul prin care omul interactioneaza cu mediul inconjurator. El joaca un rol deosebit de important, atat in orientarea in mediul inconjurator, cat si in comunicarea interumana. Atat la copii, cat si la adulti, diminuarea auzului netratata poate avea efecte secundare legate de crestere si dezvoltare.

Deficientele de auz creeaza probleme de adaptare si integrare in societate, afectand scoala, munca si, in final, viata, ducand la izolare. In prezent, in lume sunt mai mult de 500 de milioane de persoane cu un anumit grad de hipoacuzie, iar pentru anul 2015 statisticile estimeaza ca numarul lor va ajunge la 700 de milioane. Ce este hipoacuzia? Hipoacuzia reprezinta diminuarea acuitatii auditive (cu cel mult 20 de decibeli).

Hipoacuzia poate aparea indiferent de varsta. Aparatul auditiv al omului este alcatuit din doua componente: urechea externa, responsabila de captarea - transmisia sunetului si urechea interna, responsabila de perceptia sunetului. Pentru a ajunge in urechea interna, vibratiile aerului sunt captate de urechea externa (care are forma unei palnii menite sa le amplifice) si dirijate spre membrana timpanica.

Aceasta intra in vibratie si transmite sunetele unui lant de osisoare cuplat cu urechea interna. La nivelul urechii interne, un numar de celule specializate, denumite celulele ciliate, preiau aceste vibratii si le transforma in potentiale electrice care sunt transmise la nivelul creierului unde se face decodificarea lor si interpretarea. Rezultatul final este perceptia auditiva, care este continua, inclusiv in somn, pe toata durata vietii. Celulele ciliate sunt niste celule extrem de sensibile. Odata distruse ele nu se mai regenereaza, numarul lor scade in mod constant pe parcursul vietii, astfel incat, pe masura ce inaintam in varsta, auzul se deterioreaza progresiv, producand hipoacuzia de varsta. Gradul pierderii auzului este stabilit cu ajutorul audiometriei tonale. In functie de aceasta, hipoacuzia este clasificata in patru mari categorii: usoara, moderata, severa sau profunda.

Hipoacuzia usoara: imposibilitatea de a auzi sunetele de intensitate mica (ex. soaptele, fosnetul frun zelor), dificultatea intelegerii vorbirii in medii zgomotoase.
Hipoacuzia medie: imposibilitatea de a auzi sunetele de intensitate mica si medie (ex. sunetul telefonului, al soneriei), o dificultate in intelegerea vorbirii in liniste si, mai ales, in conditii de zgomot. Hipoacuzia severa: unele sunete de intensitate mare (sunetul motorului de la masina, alarma puternica) sunt percepute, dar comunicarea fara un aparat auditiv este imposibila. Hipoacuzia profunda: unele sunete de intensitate extrem de mare (ciocan pneumatic, motor de avion) sunt percepute insa comunicarea fara un aparat auditiv este imposibila. Tipuri si cauzede hipoacuzie

In functie de componenta afectata (urechea externa sau urechea interna) si varsta la care apare afectarea aparatului auditiv, hipoacuzia este de mai multe tipuri: hipoacuzia de transmisie care se datoreaza unei transmisii deficitare a sunetului de la exterior catre urechea interna si care poate avea ca si cauze: obstructia conductului auditiv extern de catre un dop de cerumen, colesteatomul (o tumora be nigna), o colectie purulenta data de o infectie, otita medie seroasa, otita externa, perforarea timpanului, otospongioza (un blocaj al miscarii lantului de osisoare) - boala ereditara ce afecteaza, in general, femeile; hipoacuzia de perceptie care este determinata de leziuni ale urechii interne si ale nervului auditiv, avand posibile cauze: varsta, tumori cerebrale (neurinomul de acustic tumora benigna a nervului acustic), intoxicatiile medicamentoase (unele antibiotice ca norfloxacina, gentamicina, kanamicina, strep tomicindiureticele, antituber culostaticele, asirina), variatii le bruste de presiune, in timpul zborului, inotului, infectii virale ale urechii interne cu herpes, virus varicelo-zosterian, meningita, encefalita, parotidita (ore ion), boala Menier; trauma sonora este forma de hipoacuzie specifica adultilor si se datoreaza scaderii pragului de auz datorita expunerii repetate la zgomot.

Cei mai expusi sunt cei care lucreaza in mediile zgomotoase. Barbatii sunt mai sensibili decat femeile. La inceput se observa o scadere temporara a pragului de auz, care dispare dupa 16 ore de repaus auditiv insa, daca expunerea continua, scaderea auzului devine progresiva si permanenta;
hipoacuzia congenitala care se datoreaza fie unui travaliu prelungit, greutatii mici la nastere, infectiilor congenitale (toxoplasmoza, sifilis, rubeola, citimegalo virus, herpes virus), anomaliilor congenitale, fie unor boli suferite de mama in timpul sarcinii sau unor medicamente administrate in timpul sarcinii. Aceste hipoacuzii sunt, in general, profunde insa daca protezarea auditiva se face din timp, acesti copii sunt recuperabili.

Diagnostic Diagnosticul hipoacuziei se realizeaza prin examinarea urechii cu ajutorul otoscopului, completata de testele diagnostice care stabilesc gradul si tipul de hipoacuzie: audiometria determina pragul minim auditiv pentru diferite frecvente, la ambele urechi, rezultatele fiind comparate cu ceea ce este considerat auz normal; testele de discriminare evalueaza capacitatea pacientului de a sesiza diferente intre cuvintele similare (indica o hipoacuzie de perceptie); timpanometria pune in evidenta modul cum timpanul reactioneaza la modificarea presiunii in conductul auditiv (indica o hipoacuzie de transmisie); proba Rinne diferentiaza o hipoacuzie de transmisie de una de perceptie.

Se realizeaza cu ajutorul diapazonului care este pus in vibratie initial in dreptul urechii la cativa centimetri de ea in aer (pentru evidentierea hipoacuziei de transmisie), apoi piciorul diapazonului este pus in vibratie pe osul mastoid pentru testarea transmisiei osoase.
Tratament Tratamentul hipoacuziei este diferit in functie de cauza ce a dus la diminuarea acuitatii auditive: de la o simpla dizolvare a dopului de cerumen cu dezobstructia conductului auditiv, la tratamentul antibiotic al infectiilor (otite, meningite, encefalite), pana la interventii chirurgicale in cazul tumorilor. In cazurile in care hipoacuzia nu poate fi eliminata, tratamentul consta in compensarea pierderii functiei auditive. Majoritatea pacientilor cu hipoacuzie moderata si severa necesita protezare auditiva.

Pacientii cu hipoacuzie profunda necesita implant cohlear. [i]"Daca nu vezi te izolezi de lucruri. Daca nu auzi te izolezi de oameni."[/i] (Immanuel Kant) Dr. IOANA ALMAS




Comentarii

Lasa-ne comentariul tau