Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site va exprimati acordul pentru folosirea acestora. Vezi mai multe detalii. [x]

O farmacie cum toate ar trebuisa fie

Polineuropatia acuta

16-12-2014

Polineuropatia acuta este o neuropatie periferica demielinizanta generalizata, predominent motorie, acuta cu caracter autoimun, fiind precedata de o infectie bacteriana, virala sau o vaccinare.

Polineuropatia acuta


Sinonime: sindrom Guillain Barre, Neuropatie inflamatorie acuta, Poliradiculonevrita demielinizanta inflamatorie acuta. Polineuropatia acuta este o neuropatie periferica demielinizanta generalizata, predominent motorie, acuta cu caracter autoimun, fiind precedata de o infectie bacteriana, virala sau o vaccinare.

Boala se manifesta prin deficit motor simetric, progresiv, cu caracter ascendent, de la membrele inferioare spre cele superioare, tulburari de sensibilitate spontane (parestezii) sau provocate (probe de elongaţie pozitive), dureri la compresia maselor musculare, reflexe osteo-tendinoase abolite, in 85% din cazuri apare diplegie faciala, iar in 15% din cazuri sunt afectati si nervii bulbari (se manifesta prin: tulburari respiratorii, stop cardiac cu remisie in sens invers progresiei).

Simptome In ¾ din cazuri, semnele neurologice sunt precedate de semne si simptome caracteristice unei infectii respiratorii sau gastrointestinale. Dupa o perioada latenta de cateva zile, intr-o prima faza apar parestezii (furnicaturi), cu debut la mebrele inferioare, ulterior extinzandu-se si la membrele superioare, ce se pot agrava intr-un interval de 24-72 de ore cu progresie rapida catre afectare severa (<7zile).

Paresteziile pot fi insotite de dureri la nivelul musculaturii afectate. Aproximativ, concomitent sau la scurt timp dupa aparitia paresteziilor se instaleaza slabiciune musculara cu deficitul motor, mai intai la membrele inferioare, pacientii acuzand mers dificil, cu evolutie progresiva spre membrele superioare si musculatura intercostala, musculatura bulbara (care se caracterizeaza prin disfagie, disartrie, disfonie, tulburari respiratorii), musculatura latero-cervicala si musculatura oculomotorie, neuropatie autonoma (50%), tensiune arteriala oscilanta, aritmii cardiace, ileus, sisau retentie urinara.

In urgentele medicale apar urmatoarele simptome: apnee (oprirea temporara a respiratiei), dispnee (respiratie cu efort), disfagie (inghitire cu efort), sialoree (secretie salivara abundenta), incontinenta sfincteriana, lesin.

Aproximativ jumatate dintre pacienti prezinta pareza faciala, adesea bilaterala. Deficitul motor poate progresa pana la pareza sau chiar tetraplegie.

In cadrul acestei patologii mai apar si tulburari de sensibilitate profunda (proprioceptiva) in special, sensibilitatea termica si dureroasa fiind doar usor afectate. Un semn extrem de important pentru orientarea corecta a diagnosticului este reprezentat de diminuarea si abolirea reflexelor osteo-tendinoase. Extrem de rar si in cazurile in care slabiciunea musculara este una foarte severa, poate aparea incontinenta sfincteriana.


Cea mai frecventa cauza a mortii este reprezentata insa de tulburarile vegetative, care pot aparea precoce in evolutia bolii, si constau in: tulburari de ritm cardiac cu tahicardie/ bradicardie, oscilatii extreme ale tensiunii arteriale, tulburari vasomotorii si gastro-intestinale. In cazurile rare, dar cu prognostic rezervat, apare si edemul papilar (daca exista hipertensiune intracraniana). Practic, aceasta boala poate sa apara la orice varsta, chiar si in perioada copilariei avand o incidenta de 0,5 - 2 cazuri/ 100.000 persoane in decursul unui an. Se pare ca barbatii sunt mai frecvent afectati decat femeile. Afectiunea prezinta doua varfuri de aparitie: 15-35 ani, respectiv 50-75 ani. Semnele subiective care ingrijoreaza pacientul sunt furnicaturile, dureri la nivelul mainilor sau picioarelor, neindemanarea. Pe masura ce functia musculara se degradeaza, se impune asistarea respiratorie a pacientului.

Diagnostic: Boala debuteaza prin exsitenta unei infectii respiratorii sau intestinale in ultimele 2-3 saptamani, coroborata cu parestezii si slabiciune musculara la nivelul extremitatilor inferioare bilateral, cu evolutie progresiva spre membrele superioare bilateral, impreuna cu abolirea reflexelor osteotendinoase indica posibila existenta a acestei patologii. La circa 5-7 zile de la instalarea deficitului motor punctia lombara evidentiaza modificari tipice: disociatia albumino-citologica (cresterea concentratiei de proteine cu celularitate normala). Examenul electrofiziologic pune in evidenta modificari caracteristice demielinizarii: conducere incetinita, blocarea conducerii. In completarea diagnosticului se mai pot efectua si alte investigatii cum ar fi: teste serologice, RMN, EKG, biopsie musculara, etc.

Evoluţia bolii poate fi: supraacuta, acuta, cronica In conditiile diagnosticului precoce si ale unui tratament corect instituit, aproximativ 75% recupereaza complet deficitele intr-un interval de cateva saptamani sau luni, restul ramand cu sechele variate. Mortalitatea este de 3-5%, fiind mai crescuta in forma axonala a afectiunii, la varstnicii care prezinta si alte patologii asociate, la cei cu deficit motor generalizat si la pacientii care prezinta scaderea precoce a vitezelor de conducere. Aproximativ 30% din pacienti vor ramane cu o slabiciune musculara chiar si dupa 3 ani. La 5-10% dintre pacienti apar remisiuni, recaderi, situatie in care este vorba despre o polineuropatie inflamatorie demielinizanta cronica.

Tratament: simptomatic, tratarea complicatiilor si recuperare. monitorizare cardio-respiratorie plasmafereza (inlaturarea plasmei prin separarea ei de hematii si leucocite, care contine elemente ale sistemului imunitar cu efect toxic pentru stratul de mielina) terapia cu imunoglobuline intravenos vitamine grup B corticoterapia in formele cronice sau recidivante terapie fizica, recuperare motorie (initial mobilizarea pacientului pentru pastrarea tonusului muscular si prevenirea escarelor; ulterior pe masura ce pacientul isi recapata controlul asupra membrelor se poate trece la fizioterapie)

Diagnostic diferential:

Printre afectiunile cu mod de prezentare asemanator se numara: miopatiile acute, patologie medulara (mielite, procese expansive medulare), miastenia gravis, botulismul, boala Lyme, porfiria, intoxicatii (thaliu, plumb), mononucleoza, HIV, citomagalovirus, vasculite, herpes zoster, herpes simplex, poliomielita. DR. Cristina MOCANU




Comentarii

Lasa-ne comentariul tau