Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site va exprimati acordul pentru folosirea acestora. Vezi mai multe detalii. [x]

O farmacie cum toate ar trebuisa fie

Principiile homeopatiei

04-12-2014

Dupa cum va prezentam in numarul trecut, homeopatia, o ramura a terapiei ce capata din ce in ce mai mare importanta in practica curenta este cu siguranta un subiect complex si controversat.Luand in calcul formularea principiilor homeopatice si concentratia principiului activ de cele mai multe ori actiunea terapeutica a remediilor este pusa la indoiala. Insa toate studiile care s-au efectuat versus placebo au demonstrat o actiune semnificativa a remediilor homeopatice in conditiile in care aceste studii au fost realizate pe animale copii sau oameni inconstienti unde factorul placebo este neglijabil.

Principiile homeopatiei


Dupa cum va prezentam in numarul trecut, homeopatia, o ramura a terapiei ce capata din ce in ce mai mare importanta in practica curenta este, cu siguranta, un subiect complex si controversat. Luand in calcul formularea principiilor homeopatice si concentratia principiului activ, de cele mai multe ori, actiunea terapeutica a remediilor este pusa la indoiala. Insa toate studiile care s-au efectuat versus placebo au demonstrat o actiune semnificativa a remediilor homeopatice, in conditiile in care aceste studii au fost realizate pe animale, copii sau oameni inconstienti, unde factorul placebo este neglijabil.

Asa cum terapia alopata se bazeaza pe anumite reguli si homeopatia are anumite principii pe baza carora functioneaza, cum sunt:

[i]Principiul similaritatii;[/i]

[i]Principiul remediului unic;[/i]

[i]Principiul dozei minime;[/i]

[i]Principiul directiei vindecarii.[/i]

Desi principiul similaritatii a fost cunoscut inaintea sa, este meritul lui Hahnemann ca l-a revalorizat si care a construit, pe aceasta baza, o metoda coerenta de tratament. Experimentul facut de acesta in anul 1970 cu scoarta arborelui de Cinchona l-a convins ca o substanta capabila sa produca anumite simptome la un om sanatos poate eradica simptomele similare ale unui om bolnav, acesta definind astfel principiul similaritatii. Efectul remediului homeopathic ar fi acela ca induce "o boala artificiala", foarte asemanatoare celei naturale pe care o are pacientul.

Avand o durata limitata in timp, aceasta "boala artificiala" dispare de la sine si, odatacu ea, si cea naturala. Astfel se explica de ce uneori, dupa remediul homeopatic, pacientul poate experimenta o crestere temporara in intensitate a simptomelor, desi acest lucru nu este obligatoriu.

Remediul homeopatic nu se alege in functie de proprietatile substantei din care este preparat, ci in functie de efectele lui dinamice asupra organismului. Prin asemanarea dintre simptomele pacientului si cele caracteristice ale remediului, care reiese din experimente, se poate realiza alegerea remediului homeopatic. Cu cat aceasta "potrivire" este mai mare, cu atat remediul are sanse mai mari sa initieze procesul de vindecare.

Este o problema de rezonanta. Gasirea remediului similimum insa nu este un lucru simplu si implica destul de multa munca. Prima discutie cu pacientul poate sa dureze o ora sau chiar mai mult, depinde cat de clar este tabloul simptomatic al pacientului. Este unul dintre motivele pentru care apare tentatia pluralismului: administrarea mai multor remedii simultan. Remediul unic este cazul ideal de terapie, nefiind insa o practica ce poate fi realizata.

Complexitatea simptomelor impune asocierea mai multor remedii. Un remediu aplicat o data nu inseamna insa un remediu pe viata. Exista cazuri de persoane, in general sanatoase, cu o vitalitate buna, cand, de-a lungul anilor, indiferent de afectiunile care apar, tabloul pe ansamblu, nu se schimba semnificativ, trasaturile fundamentale raman aceleasi si remediul necesar este acelasi. De cele mai multe ori insa, un proces de vindecare necesita o serie de remedii, functie de evolutia simptomelor si schimbarile care apar de-a lungul timpului.

Intr-o situatie acuta starea pacientului se poate schimba de la o ora la alta si remediul se poate schimba in consecinta, dar asta nu inseamna ca se administreaza mai multe o dat, ci doar se schimba in functie de evolutia cazului. Este un proces normal, valabil atat pentru situatiile acute, cat si cronice. Homeopatia consta in folosirea de cantitati foarte mici de substanta activa si remediile sunt diluate foarte mult. Prepararea remediilor nu este o simpla dilutie, ci un proces mai complex care presupune si agitarea solutiei de remediu, proces numit dinamizare.

Matematicianul francez Maupertius spunea "Cantitatea de actiune necesara pentru a produce orice schimbare este cea mai mica posibila: cantitatea decisiva este intotdeauna minima, infinitezimala". Prin dinamizare, in homeopatie se pot folosi si substante toxice in stare nativa, de exemplu mercur(Mercurius), arsenic (Arsenicum), plumb, (Plumbum), fosfor (Phosphorus), veninuri de serpi (Lachesis) sau paianjeni (Tarentula), dar si substante inerte, care nu produc nici un fel de reactie ingerate de un organism sanatos cum ar fi carbunele vegetal (Carbo vegetabilis), nisipul (dioxid de siliciu -remedial Silicea) sau, cel putin, nu in cantitati obisnuite, de exemplu sarea de bucatarie (Natrum muriaticum).

In mod similar, remediile preparate din plante au proprietati curative care nu se regasesc la planta ca atare. Acest lucru arata ca, in procesul de dinamizare, se elibereaza informatii latente care exista in substanta respectiva in stare neexprimata, iar ceea ce conteaza in homeopatie este tocmai aceasta informatie si energie care declanseaza procesul curativ si nu cantitatea propriu-zisa de substanta, de unde reiese principiul dozei minime.

Legea directiei de vindecare este foarte importanta avand in vedere ca se aplica oricarei metode terapeutice. Este importanta nu numai disparitia simptomelor suparatoare pentru pacient, dar si ordinea in care se face, pentru ca nu intotdeauna simpla ameliorare sau disparitie a unor simptome inseamna vindecare. Pe scurt, aceasta lege spune ca remiterea simptomelor trebuie sa se faca:

1. Din interior catre exterior, de la organele mai importante catre organele mai putin importante. Asta inseamna ca, mai intai, trebuie vindecate problemele care tin de organele vitale interne - creier, inima, ficat, plamani, rinichi si apoi organele - ale corpului - oasele, muschii, pielea, mucoasele.

2. De sus in jos, ceea ce exprima ideea ca vindecarea trebuie sa se faca pornind de la partea superioara: piept-fata-maini si coborand apoi spre extremitati, in conditiile in care, in sens invers, putem suspecta o agravare.

3. In ordinea inversa aparitiei lor. Primele simptome care dispar trebuie sa fie cele mai recente, simptomele mai vechi, poate de ani de zile, avand nevoie de mai mult timp pentru a fi eliminate. Vindecarea se produce astfel in ordine inverse aparitiei problemelor. Este important de stiut ca, daca este vorba de un proces curativ, este posibil ca pe parcursul tratamentului, sa reapara simptome din trecut, simptome care nu au fost vindicat la vremea lor, ci doar mascate intr-un fel sau altul de un alt tratament.

Daca forta vitala reuseste sa exprime din nou aceste simptome este un semn bun ca directia in care merge tratamentul este cea corecta. Tinand cont de aceste reguli de baza medicul homeopat va pune diagnosticul pacientului, va alege remediul sau remediile potrivite, va alege tipul dilutiei necesare din remediile respective si va stabili alternanta remediilor in functie de directia de vindecare.

Fiind un proces laborios si care tine cont de multi factori, de cele mai multe ori consultul homeopatic este mai lung si poate cuprinde mai multe etape. Insa cu cat comunicarea cu medical se realizeaza mai bine, cu atat mai eficace este tratamentul si vindecarea se face mai rapid.

ALICE SARBU [i]Student Farmacie[/i]




Comentarii

Lasa-ne comentariul tau