Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site va exprimati acordul pentru folosirea acestora. Vezi mai multe detalii. [x]

O farmacie cum toate ar trebuisa fie

Sindromul X metabolic

16-12-2014

Sindromul metabolic reuneste o serie de tulburari metabolice interelationale care apar cu prevalenta mai mare la persoanele cu insulinorezistenta sau hiperinsulinism si identifica subiectii aflati la risc pentru dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2 si a bolilor cardiovasculare.

Sindromul X metabolic


Sindromul metabolic reuneste o serie de tulburari metabolice interelationale care apar cu prevalenta mai mare la persoanele cu insulinorezistenta sau hiperinsulinism si identifica subiectii aflati la risc pentru dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2 si a bolilor cardiovasculare.

Evolutia descrierii sindromului metabolic incepe cu aproximativ 70 de ani in urma cand Himsworth si colaboratorii lui au demonstrat pentru prima data importanta insulinorezistentei in patologia umana, continua cu studiile lui Jean Vague care foloseste termenii de obezitate "androida si ginoida" in functie de dispozitia tesutului adipos, asociate cu complicatiile obezitatii (diabet zaharat, hipertensiune arteriala sau boala cardiovasculara), iar in 1988 apare conceptul propriuzis de "Sindrom X metabolic", cand Reaven a interpretat asocierea intre diabet, obezitate, dislipidemie si hipertensiunea arteriala prin relatia lor patogenica cu insulinorezistenta periferica.

Prevalenta sindromului X metabolic este: <10% la persoanele din grupul de varsta 20-29 de ani 20% la categoria de varsta 40-49 de ani 45% la grupa de varsta 60-69 de ani.

Factori care contribuie la aparitia Sindromului metabolic sunt in special reprezentati de elemente ale stilului de viata negativ: alimentatia nesanatoasa (aport crescut de alimente rafinate, procesate, concentrate, cu mare densitate calorica, alimente bogate in lipide saturate, colesterol si glugide rapid absorbabile (cu indice glicemic crescut), aport crescut de carne rosie si viscere, aport scazut de alimente naturale) sedentarismul are o importanta majora stresul, excesul de alcool, fumatul si alte substante periculoase (abuz de medicamente) alti factori care pot contribui intr-o masura mai mica sunt: factori genetici, mediul intrauterin, factori de mediu din prima copilarie.

Definitia sindromului metabolic elaborata de AHA/NHLBI:

Oricare 3 din cele 5 criterii prezente definesc sindromul metabolic:

1. cresterea glicemiei a jeun (pe nemancate) peste 100mg/dl sau prezenta tratamentului antidiabetic

2. cresterea tensiunii arteriale sistolice peste 130mmHg si a celei diastolice peste 85mmHg sau prezenta tratamentului antihipertensiv

3. cresterea trigliceridelor peste 150mg/dl sau prezenta tratamentului

4. scaderea HDL-colesterolului (a “grasimii bune”) sub valoarea de 40 mg/dl la barbat si sub valoarea de 50 mg/dl la femei (sau efectuarea de tratament pentru cresterea HDL colesterolului)

5. prezenta obezitatii abdominale, circumferinta abdominala >=102cm la barbati si >= 88cm la femei. In 2005 IDF (International Diabetes Federation) emite o definitie care introduce drept criteriu obligatoriu prezenta unei circumferinte abdominale crescute (CA) >= 94 la barbati si >=80 la femei si valori specifice pentru alte grupuri etnice considerand ca obezitatea abdominala se coreleaza in cea mai mare masura cu insulinorezistenta. Sindromul X metabolic = Obezitate abdominala (CA ≥ 94 cm la B / ≥ 80 cm la F)+ oricare 2 din urmatoarele 4 elemente: TG ≥ 150 mg/dl HDL colesterol < 40 mg/dl la barbati si < 50 mg/dl la femei TAs ≥ 130 mm Hg sau TAd ≥ 85 mm Hg Glicemie a jeun ≥ 100 mg/dl

Diagnosticul sindromului metabolic: Pentru a diagnostica cu usurinta sindromul metabolic au fost modificate criterile de catre societatiile stiintifice internationale (dupa AHA/NHLBI- American Herat Association/ National Heart, Lung and Blood Institut) toate avand in comun insulinorezistenta si tulburarea metabolismului glucidic, HTA, dislipidemia aterogena si obezitatea de tip abdominal. Practic, sindromul metabolic include tulburari ale tuturor metabolismelor intermediare: metabolismul lipidic (dislipidemie aterogena si obezitate), glucidic (hiperglicemie a jeun, toleranta alterata la glucoza sau diabet zaharat tip 2) si proteic (hiperuricemie, crearance scazut al acidului uric), precum si hipertensiune.

Pe langa tulburarile cuprinse in definite numerosi alti factori sunt asociati cu sindromul metabolic: Distributia anormala a tesutului adipos (incarcare grasa hepatica, lipide intramiocelulare) Dislipidemie aterogenica Insulinorezistenta Tulburari vasculare (altele decat hipertensiunea arteriala) disfunctie endoteliala care duce la scaderea vasodilatatiei, microalbuminurie Status proinflamator (creste proteina C reactiva),status protrombotic (cresterea fibrinogenului) Factori hormonali: corticosteroizi, cresterea secretiei ovariene de testosteron

Consecintele sindromului metabolic. Evaluarea riscului cardiovascular

Prezenta sindromului metabolic confera un risc de 3 ori mai mare de aparitie a bolii cardiovasculare si a accidentului vascular cerebral si dubleaza mortalitatea din aceste cauze. Daca diabetul zaharat nu este deja diagnosticat, sindromul metabolic creste de 5 ori riscul de aparitie a diabetului zaharat tip 2.

Sindromul metabolic este o conditie progresiva, care se agraveaza odata cu inaintarea in varsta, crescand si riscul cardiovascular estimat pe termen lung. Tinte terapeutice: Pentru fiecare componenta care intra in alcatuirea sindromului metabolic se pot lua masuri de tratament.

1. Pacienti fumatori trebuiesc identificati si introdusi intr-un program de consiliere pentru abandonarea fumatului, acesta crescad riscul cardiovascular.

2. Pentru cei cu glicemia crescuta se recomanda scaderea aportului de glucide si activitate fizica 30 minute, zilnic. Cei care sunt diagnosticati deja cu diabet trebuie sa respecte numarul de glucide din dieta recomandata (astfel incat glicemia si hemoglobina glicozilata sa fie mentinute in limite normale), sa respecte tratamentul cu antidiabetice si binenteles sa efectueze activitate fizica 30 minute zilnic (mers pe jos, mers pe bicicleta).

3. Hipertensivii au ca tinta atingera unei tensiuni arteriale mai mici de 140/90mmHg, iar daca acestia asociaza diabet, tensiunea arterial trebuie mentinuta la valori mai mici de 130/80mmHg; scopul se realizeaza prin respectarea unei diete sarace in sodium, fara alcool, fara cafea, bogata in fructe, legume, lactate, saraca in grasimi animale si binenteles asociata cu activitate fizica.

4. Pentru dislipidemici (cei cu colesterol, LDL si TG crescute si cu HDL scazut) este necesara o combinatie de dieta (bazata pe aportul de grasimi nesaturate preluate din vegetale si peste si pe consumul crescut de fibre din legume si fructe) si medicatie impotriva grasimlor.

5. Pentru a scadea riscul de tromboze intravasculare se recomanda administrarea de antiagregant plachetar. 6. Pentru cei cu obezitate abdominala se recomanda scaderea in greutate (aproximativ 7-10% din greutate in primele 6-12 luni) cu atingerea intr-un final a greutatii corporale normale, cu ajutorul unei diete echilibrate in principii nutritive, dar hipocalorica (~1000-1200kcal/zi) sub indrumarea nutritionistului si binenteles efectuarea de activitate fizica zilnica (adaptata conditiilor patologice asociate). Repartizarea pe macronutrienti este carbohidrati 45-60%, proteine 15%, lipide <=30% (< 7% acizi grasi saturati, < 10% acizi grasi polinesaturati, <15% acizi grasi mononesaturati, colesterol<200mg/zi).

Cantitatea zilnica recomandata pentru fibre este de 20-35g. Alimentele care trebuie evitate in caz de sindrom metabolic sunt: glucidele concentrate (sucuri cu zahar, prajituri), grasimile industriale forma trans- (margarina, mare parte din produsele de patiserie si produsele fast-food).

Alimente permise: carnea slaba de peste, carnea slaba de pasare, cartofii, orezul, pastele fainoase, legumele, supele slabe, laptele si branzeturile degresate, ouale, toate intr-o cantitate moderata, astfel incat bolnavul sa poata slabi.

Alimentatia corecta consta in evitarea dulciurilor (combate rezistenta la insulina prezenta in sindromul metabolic), evitarea grasimilor saturate si trans- (scade nivelul trigliceridelor) si evitarea alimentelor sarate (este necesara in caz de hipertensiune arteriala).

De retinut:

Optimizarea stilului de viata cu ameliorarea compozitiei dietei, cresterea activitatii fizice si scaderea ponderala reprezinta strategia primara de tratament a sindromului metabolic, dar si pentru a preveni sau intarzia aparitia diabetului zaharat tip 2, si/sau a bolii cardiovasculare si sindromului metabolic.

DR. Cristina MOCANU Medic rezident Diabet Zaharat, Boli Metabolice si de Nutritie




Comentarii

Lasa-ne comentariul tau