Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site va exprimati acordul pentru folosirea acestora. Vezi mai multe detalii. [x]

O farmacie cum toate ar trebuisa fie

Tipuri de hepatită și prevenirea lor

23-10-2018

Hepatita este o inflamaţie a ficatului provocată de un virus. Boala există în cinci forme – A, B, C, D şi E - însă cele mai des intalnite sunt primele trei. Dintre acestea, tipul A nu este foarte grav, însă B şi C sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din noile cazuri de cancer hepatic, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).

Tipuri de hepatită și prevenirea lor


Hepatita A este cunoscută și ca „boala mâinilor murdare”. Aceasta este o boală infecto-contagioasă acută. Se transmite prin ingerarea virusului prin alimente infestate sau prin intermediul mâinilor nespălate. În comparație cu tipurile B și C, aceasta nu se cronicizează șî nici nu are urmări grave. Poate fi recunoscută în special prin icter (gălbinare), care constă în trecerea fierii în sânge, ceea ce duce la îngălbenirea pielii și a albului ochilor bolnavului. Mai pot apărea și simptome digestive (greață, vărsături și scaune diareice). În formele mai ușoare e posibil să nu intervină icterul, ci doar o stare generală proastă.

Tipul A se mai numește și epidemic pentru că afectează foarte multe persoane. Acesta nu este, însă, foarte grav. Mai exact, odată ce o persoană a trecut de îmbolnăvire înseamnă că elimină virusul și nu mai ajunge la hepatită cronică.

În ceea ce privește tratamentul, acesta e, în general, simptomatic, adică se tratează fiecare simptom în parte. E bine să știți că există și vaccin. Mai ales dacă aveți de-a face cu un focar de infecție trebuie neapărat să va adresați medicului de familie că să faceți injecția. Se fac analize de sânge specifice în spitalul de boli infecțioase, care determina anticorpii împotriva virusului hepatic A, iar dacă pacientul prezintă și stare generală proastă sau dureri în zona ficatului e necesar să se facă și analize hepatice. E vorba, mai exact, de transaminazele AFT și ALT. În faza această, pacientul e contagios, iar boală durează, în medie, 20 de zile.

Hepatita B este o boală infecțioasă, care atacă ficatul. Este cunoscută și sub numele de hepatită serică, agentul patogen fiind virusul hepatitei B (HVB).

Anual, între o jumătate de million și un million de persoane mor, la nivel mondial, din cauza acestui virus (HVB) și tot el este responsabil pentru 5%-10% dintre cazurile de transplant hepatic.

De asemenea, potrivit OMS, 257 de milioane de persoane trăiesc cu virusul hepatitei B (HBV).

Infecția cu acest tip de virus poate fi de mai multe forme – de la cea acută până la cea cronică, cu inflamație progresivă, care poate evolua spre ciroză și carcinom hepatocelular (a cincea cea mai frecventă cauză de cancer, cu o prevalență de 5%).

Virusul se transmite prin contact direct cu sânge sau alte fluide ale unei persoane infectate - de la mamă la făt, prin ace sau seringi, piercing sau tatuaj în condiții nesterile, manichiură sau pedichiură, bărbierit cu ustensile nesterile, transfuzie cu sânge infectat, instrumentar chirurgical sau stomatologic nesterilizat etc. Protejarea cu prezervativ în timpul contactului sexual nu este suficientă în cazul acestui tip de hepatită.

Hepatita B poate fi prevenită prin vaccinare.

În faza acută a infecției nu există simptome pregnante. Se pot însă observa stări de slăbiciune, inapetență, greață, febra, urină închisă la culoare, scaun de culoare deschisă. Apariția icterului reprezintă faza următoare de evoluție a infecției.

Un procent ridicat dintre cei infectați reușesc să treacă de boală fără că aceasta să se cronicizeze, însă există posibilitatea de a se croniciza și de a infecta alte persoană fără știință.

Aproximativ 20% dintre persoanele infectate, rămân infectate pe viață, adică au o infecție cronică. Evoluția poate fi extrem de gravă și de rapidă, uneori ducând chiar la moartea pacientului deoarece hepatită cronică B poate evolua spre ciroză și cancer hepatic.

Hepatita C este întâlnită peste tot în lume, iar cele mai afectate regiuni sunt cele din estul Mării Mediterane şi din Europa. Pe plan mondial, 71 milioane de persoane au hepatita C cronică şi doar o persoană din cinci ştie că este infectată. Mulţi dintre aceşti oameni netrataţi dezvoltă apoi cancer hepatic sau ciroză hepatică.

Aproximativ 400.000 de persoane sunt răpuse anual în lume de hepatita C, supranumită ”ucigaşul tăcut”, în principal ca urmare a lipsei de medicamente şi a diagnosticării târzii.

Doar aproximativ 3 milioane dintre cei 71 de milioane de purtători ai virusului hepatitei C (VHC) au primit tratamentul de care aveau nevoie, după cum s-a subliniat la Congresul Asociaţiei europene pentru studii asupra ficatului (EASL 2018). Iată de ce hepatita C continuă să fie o problemă gravă de sănătate la nivel mondial în ciuda faptului că această boală poate fi tratată cu uşurinţă dar şi a angajamentului miniştrilor Sănătăţii din lume care au convenit să o elimine până în anul 2030 de pe lista factorilor ce ameninţă sănătatea publică (fapt ce presupune reducerea cu 90% a numărului de infecţii noi şi cu 65% a numărului de decese ca urmare a acestei maladii a ficatului).

Virusul bolii este cel mai adesea transmis prin sânge infectat. Acest lucru se poate întâmpla fie prin seringi contaminate folosite pentru injectarea de medicamente ori droguri, fie prin transfuzii de sânge netestat şi chiar prin mici leziuni ale pielii care intră în contact cu sânge infectat, tatuaje efectuate cu ace utilizate şi pe alte persoane sau relațiile sexuale neprotejate.  De asemenea, hepatita C se poate transmite de la mama ce poartă infecția la copilul ei (sub 10% dintre sarcini).

Potrivit OMS, doar 9% dintre bolnavii afectaţi de hepatita B şi 20% dintre cei cu hepatita C ştiu că au contractat această infecţie deoarece, adesea, boala nu se manifestă prin simptome evidente.

Numai în circa 15% dintre cazuri hepatita C prezintă simptome acute.

În general, simptomele sunt ușor de trecut cu vederea și nespecifice. Printre acestea se numără oboseala inexplicabilă, greața, scăderea apetitului alimentar, durerile musculare și articulare și scăderea din greutate.

Aproximativ 80% dintre persoanele expuse virusului hepatic dezvoltă infecție cronică. Majoritatea acestora prezintă simptome minime sau sunt complet asimptomatice în primele decenii de la apariția infecției.

Între 10% și 30% dintre persoanele ce poartă infecția timp de peste 30 de ani dezvoltă ciroză, acestea fiind cu 20% mai expuse riscului dezvoltării cancerului hepatic.

De altfel, potrivit statisticilor, hepatita C este cauza a 27% dintre îmbolnăvirile de ciroză și a 25% dintre cazurile de cancer hepatic.

Persoanele care prezintă ciroză sau cancer hepatic pot avea nevoie de transplant de ficat, dar adesea virusul recidivează după transplant.

Hepatita C poate fi depistată la timp prin efectuarea de teste de laborator specifice, la intervale regulate. Acestea pot fi făcute, la cerere, odată cu analizele de sânge de rutină.

Fiecare persoană trebuie să își facă anual testele pentru aceste două forme de hepatită, B și C, iar această analiză este deosebit de importantă și pentru gravide. Sunt vizate în special persoanele care au suferit înainte de Revoluție transfuzii sau au făcut multe injecții deoarece atunci sângele nu se verifică în unele intervenții ce presupuneau transfuzii, iar aparatura medicală nu era întotdeauna sterilizată.

Vaccinul contra hepatitei B este pus pe piață încă din anul 1982 și reușește să ofere prevenție împotriva virusului hepatitei B în 95% din cazuri.

La noi, acest vaccin se regăsește pe lista de vaccinuri obligatorii în cazul copiilor. Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca prima doză din acest vaccin să fie administrată nou-născuților în primele 24 de ore de la naștere. Urmează apoi, obligatoriu, a două și a treia doză la intervale de câteva luni de la prima injectare.

Pentru hepatita C nu există deocamdată un vaccin. Însă, medicamentele dintr-o nouă categorie, "antivirale cu acţiune directă" (AAD), considerate "revoluţionare", pot să vindece principalele şase tulpini ale virusului hepatic C (VHC), cu o rată de reuşită de peste 90%.

Virusul D, numit și delta, necesită prezența virusului B pentru a infectă ficatul. Este, de fapt, o suprainfecție a celui B, astfel că starea persoanelor care au hepatită D e mult mai gravă.

Hepatita E este similară tipului A. Este o infecție acută a ficatului, cauzată de un virus, ce determină simptome printre care se numără semne pseudogripale, oboseală, durere abdominală, greață, inapetență, vărsături, icter și urină închisă la culoare. Se transmite prin mâini murdare și ingerarea alimentelor sau a apei ce a intrat în contact cu materii fecale infectate. 

În vederea prevenirii îmbolnăvirii de hepatită trebuie să:

- evitați consumul excesiv de medicamente,

- beți apă numai din surse sigure,

- evitați alimentele grase, greu de digerat, conservate sau care nu sunt proaspete,

- spălați-va bine pe mâini de cât mai multe ori pe zi,

- nu mâncați în locuri neigienice,

- nu împrumutați lame de ras, periuțe de dinți sau alte obiecte care ar putea veni în contact direct cu sângele,

- folosirea prezervativului este necesara in special in cazul in care starea de sanatate a partenerului nu este bine cunoscuta,

- intariti-va sistemul imunitar printr-o alimentatie bogata in nutrienti, bazata de fructe si legume crude, activitate fizica zilnica, o sanatate mintala buna, alungarea stresului si suficienta odihna.




Comentarii

Lasa-ne comentariul tau