Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site va exprimati acordul pentru folosirea acestora. Vezi mai multe detalii. [x]

O farmacie cum toate ar trebuisa fie

Tratamentul asociat in diareea infectioasa

04-12-2014

Flora intestinala exercita o actiune fiziologica marcanta care consta in sinteza de vitamine degradarea glucidelor lipidelor si proteinelor alimentare influenta asupra tranzitului intestinal.Antibioterapia desi ramane cea mai valoroasa metoda terapeutica antibacteriana, conduce la tulburari digestive care sunt expresia unor modificari profunde ale microflorei normale fiind deja cunoscute efectele administrarii prelungite sau a unor doze mari pe perioade scurte de antibiotic.

Tratamentul asociat in diareea infectioasa


EFECTELE SECUNDARE ALE ANTIBIOTERAPIEI ASUPRA FLOREI INTESTINALE Flora intestinala exercita o actiune fiziologica marcanta, care consta in sinteza de vitamine, degradarea glucidelor, lipidelor si proteinelor alimentare, influenta asupra tranzitului intestinal. Antibioterapia, desi ramane cea mai valoroasa metoda terapeutica antibacteriana, conduce la tulburari digestive care sunt expresia unor modificari profunde ale microflorei normale, fiind deja cunoscute efectele administrarii prelungite sau a unor doze mari pe perioade scurte de antibiotic.

Astfel: Cefalosporinele conduc la reducerea cu doua ordine de marime pana la eliminarea totala a lactobacililor din microflora normala; la fel actioneaza si cloramfenicolul, neomicina - singura sau asociata cu metronidazolul. Tetraciclina, ampicilina, conduc la asa numita diaree de putrefactie, al carei agent patogen este genul Proteus, responsabil al dezvoltarii excesive a florei de putrefactie in detrimentul speciei E. coli.

Administrarea de neomicina cu metronidazol conduce atat la scaderea numarului de lactobacili, cat si la reducerea florei. Practic, toate grupele de antibiotice (cu exceptia vancomicinei si aminozidelor) sunt susceptibile de a provoca diaree. CUM ELIMINAM EFECTELE NEDORITE ALE ANTIBIOTICELOR?

Efectele nedorite ale antibioterapiei se pot elimina, restabilind astfel echilibrul acestui ecosistem prin administrarea asa-numitelor "tulpini probiotice" (bacterii, drojdii) care tranziteaza in stare vie tubul digestiv, colonizeaza temporar acest loc si, prin mecanisme directe (antagonism microbian, actiune enzimatica) sau indirecte stimularea imunitatii gazdei), conduc la refacerea florei locale, atat ca structura cat si ca numar. PROBIOTICELE Probioticele din produsele alimentare si farmaceutice au aparut pe piata in cursul ultimilor douazeci de ani. Probioticele sunt definite ca niste culturi individuale sau mixte de microorganisme vii, nepatogene de tipul Saccharomyces boulardi, Lactobacillus acidophilus, L. bifidum, L. termophilus, L. Bulgaricus, susceptibile sa influenteze favorabil sanatatea fiintei umane sau animalului care le ingereaza, prin inhibitia multiplicarii multor specii bacteriene, precum si a Candidei albicans. De asemenea, sintetizeaza vitamine din grupul B (B1, B2, B6), acid pantotenic si acid nicotinic. Pentru a avea o eficacitate ridicata, aceste microorganisme trebuie sa fie viabile, pentru a rezista in tubul digestiv, intr-un numar mare, pentru a avea efect de bariera de substitutie si sa fie insensibile la principalele antibiotice utilizate in mod curent la antibioterapie. La om, probioticele isi manifesta efectele in cavitatea bucala sau in tubul digestiv (sub forma de alimente sau capsule), in caile respiratorii (ca aerosoli) sau in cele genito-urinare (prin aplicatii locale).

DIAREEA - DISMICROBISMUL INTESTINAL - DESHIDRATAREA A fost propusa o terapie specifica pentru a corecta tulburarile hidroelectrolitice. In cazurile de diaree acuta, mai ales cand se suspecteaza afectarea intestinului subtire, este necesar un aport de lichide si electroliti pentru suplinirea pierderilor de lichide extracelulare.

Pentru rehidratarea orala, se utilizeaza solutii hidroelectrolitice cu adaos de glucoza, care amelioreaza absorbtia, acestea avand in compozitie: Na 50 mEq/l, K 20 mEq/l, Cl 5065 mEq/l, glucoza 20g/l si o osmolaritate scazuta 210 - 250 mOsm/l. Solutiile pentru rehidratare se beau in cantitati mici, frecvent, in volum egal cu volumul pierdut prin scaun. In general, se administreaza oral: 50 ml solutie/kg, in deshidratare usoara si 80 ml solutie/kg in deshidratare medie, cu urmatoarea formula: NaCl 3,5 g, KCl 1,5 g, citrat trisodic 2,9 g, glucoza 20 g la 1 litru de apa.

Farmacist FRANCESCA HANGU




Comentarii

Lasa-ne comentariul tau