Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site va exprimati acordul pentru folosirea acestora. Vezi mai multe detalii. [x]

O farmacie cum toate ar trebuisa fie

Tulburările de miros se pot declanşa brusc, dintr-o multitudine de cauze

23-04-2018

Mirosurile din mediul exterior sunt percepute de organism nu doar prin intermediul fluxului de aer care circulă prin nas, ci şi prin cavitatea bucală, datorită legăturii nazofaringiene. După ce pătrund prin mucoasa nazală, mirosurile sunt descompuse în molecule ce sunt direcţionate către creier, fiecare dintre acestea acţionând în mod particular neuronii care trimit semnale specific la nivel cerebral.

Tulburările de miros se pot declanşa brusc, dintr-o multitudine de cauze


Astfel rezultă senzaţiile olfactive specifice.

În general, femeile au un simţ olfactiv mult mai dezvoltat decât bărbaţii putând recunoaşte o gamă mai largă de mirosuri, însă tot ele sunt şi mai predispuse la tulburările olfactive.

Tulburările simţului olfactiv pot avea o varietate de cauze şi se manifestă atunci când substanţa mirositoare nu poate parcurge traseul normal pentru a putea creea la nivelul scoarţei cerebrale senzaţia olfactivă percepută conştient şi în mod corect.

Ca urmare, pot apărea tulburări olfactive precum:

* hiposmia - sensibilitate redusă la mirosuri din cauza diminuării simţului olfactiv;

* hiperosmia - sensibilitatea excesivă a simțului mirosului, caz în care persoanele afectate resimt un disconfort fizic şi psihic puternic la anumite mirosuri, precum substanţe chimice din parfumuri sau produse de menaj, benzină, creme sau şampoane, fum de ţigară ori noxe de eşapament.

* anosmia - incapacitatea de a detecta mirosuri. Această problemă poate fi dobândită, survenind pe parcursul vieţii de multe ori în urma unui traumatism cerebral, sau poate fi congenitală, caz în care persoanele afectate se pot naşte fără simţul olfactiv.

* parosmia - percepţia anormală a mirosurilor, distorsionată faţă de normal.

* fantosmia – percepţia unor mirosuri care nu sunt de fapt prezente. Această situaţie poartă şi numele de halucinaţie olfactivă.

Motivele pentru care astfel de tulburări îşi fac apariţia au de-a face, în principal, cu infecţiile la nivelul sinusurilor.

Alte cauze pot fi: răceli, manifestarea unor alergii, iritaţie din cauza unor substanţe poluante prezente în aer şi în special expunerea la neurotoxine ce perturbă sistemul nervos, polipi nazali, alte infecţii ale aparatului respirator, probleme dentare, unele afecţiuni tumorale, hipotiroidismul, diabetul zaharat, traumatisme cerebrale care au afectat zonele în care sunt situaţi nervii olfactivi, anumite medicamente ce au ca efect advers perturbarea mucoasei olfactive, deficitul de zinc, dar şi depresia, schizofrenia ori epilepsia.

De asemenea, tulburările de miros pot să apară ca urmare a prezenţei bolii Lyme, în timpul sarcinii (la circa un sfert dintre gravide în primul trimestru de sarcină din cauza unei hiperreactivităţi a receptorilor olfactivi), în cazul unor boli autoimune (spre exemplu, lupus), a bolii Addison sau în situaţia existenţei unor tulburări hormonale.

În plus, pot avea şi cauze genetice. În acest sens, este bine de ştiut că omul poate distinge peste zece mii de mirosuri cu ajutorul sutelor de receptori olfactivi, codificaţi de o genă specifică, iar dacă aceasta prezintă un defect moştenit, persoana respectivă poate fi incapabilă să perceapă anumite mirosuri.

Un alt factor declanşator important al tulburărilor olfactive este reprezentat de migrene. Potrivit unui studiu realizat în 1985 publicat în Springer Nature, între 25 și 50% dintre cei 50 de pacienți monitorizaţi au prezentat o anumită versiune de hiperosmie în timpul atacurilor lor de migrenă, iar 11 dintre aceştia au manifestat hiperosmie înainte de migrenă reală.

Nu trebuie ignorată nici concluzia unui studiu realizat în 2016 de o echipă de cercetători de la

Muğla University din Turcia care au dorit să afle dacă există o asociere între tulburările de simţ olfactiv şi deficitul de vitamina B12 în contextul în care această vitamină, deseori ignorată la analizele uzuale, joacă un rol esenţial în funcţionarea sistemelor nervoase central şi periferic. Conform concluziilor studiului publicat în The National Center for Biotechnology Information (NCBI), efectuat pe 39 de subiecţi cu deficienţă de vitamina B12 şi pe 34 de persoane dintr-un grup de control, disfuncţiile olfactorii au fost prezente la pacienţii cu deficit de vitamina B12.

Pentru depistarea cauzei exacte a unei anumite tulburări olfactive este foarte important să se detecteze, prin observări atente, a momentului declanşării acesteia şi a factorilor sau acţiunilor care au precedat-o.

Astfel de afecţiuni olfactive sunt tratate de medicul specializat în otolaringologie, care va avea nevoie în timpul consultului de prezentarea unui istoric privind debutul şi progresia problemei.

Examenul medical va consta în examinarea urechilor, a tractului respirator superior, a capului şi a gâtului, examen neurologic, tomografie computerizată craniană, evaluarea senzorială a funcţiei olfactive prin investigaţii specifice, examenul secreţiilor nazale şi analize de sânge.

Tratamentul constă în înlăturarea cauzei care a condus la apariţia tulburării olfactive, atunci când acest lucru este posibil.




Comentarii

Lasa-ne comentariul tau