Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site va exprimati acordul pentru folosirea acestora. Vezi mai multe detalii. [x]

O farmacie cum toate ar trebuisa fie

Vegetatiile adenoidiene la copii

04-12-2014

Vegetatiile adenoidiene (cunoscute frecvent sub numele de polipi nazali) sunt cresteri in volum ale tesutului limfatic din amigdala adenoidiana. Amigdala adenoidiana este o formatiune anatomica limfoida (responsabila pentru imunitate), situata in peretele posterior al faringelui la confluenta dintre cavitatea nazala si cea faringiana - asa-zisul rinofaringe. Functia primordiala, alaturi de amigdalele palatine, foliculii limfatici din peretele posterior al rinofaringelui, este de participare la fondul imunitar al copilului.

Vegetatiile adenoidiene la copii


Vegetatiile adenoidiene (cunoscute frecvent sub numele de polipi nazali) sunt cresteri in volum ale tesutului limfatic din amigdala adenoidiana. Amigdala adenoidiana este o formatiune anatomica limfoida (responsabila pentru imunitate), situata in peretele posterior al faringelui la confluenta dintre cavitatea nazala si cea faringiana - asa-zisul rinofaringe. Functia primordiala, alaturi de amigdalele palatine, foliculii limfatici din peretele posterior al rinofaringelui, este de participare la fondul imunitar al copilului. Adenoidita cronica sau vegetatiile adenoidiene (polipii nazali) constau in hipertrofia amigdalei adenoidiene, ajungand la dimensiuni de 2-3 cm fata de 1 cm diametrul normal.

Acest lucru genereaza, in primul rand, o blocare a transmisiei coloanei de aer prin cavitatea nazala si obliga copilul sa respire pe gura. La inceput, hipertrofia moderata genereaza doar respiratie orala in timpul somnului si o rinita persistenta. In formele avansate, tipul de respiratie pe gura devine continuu si va antrena modificarea vocii, devenind nazonata (cartonata), asa-zisa "vorbire pe nas". In formele prelungite apar modificari ale dezvoltarii toracelui (torace nedezvoltat) si intarziere in dezvoltarea staturo-ponderala (crestere in inaltime si luarea in greutate) datorita unei hipooxigenari (cantitate de oxigen redusa fata de normal).

In plus, respiratia pe gura cu aer neumezit si mai rece poate declansa inflamatii ale traheei si ale bronhiilor (traheite si bronsite). Aceste aspecte ale complicatiilor adenoiditei cronice implica o atitudine profesionista a medicului curant, pe de o parte pentru a nu minimiza efectele si, pe de alta parte, pentru a nu exagera in tratarea acestei afectiuni. Consultul ORL stabileste daca este sau nu indicata adenoidectomia care consta in extirparea vegetatiilor adenoidiene cu prognostic foarte bun. Va sfatuiesc sa apelati la medicii specialisti (medicul de familie, medicul pediatru si medicul in sfera ORL) sa va monitorizeze copilul pentru a trece cu bine peste aceasta etapa.

Vegetatiile adenoidiene involueaza pe la varsta de 7-8 ani, iar caracterul obstructiv dispare si odata cu dezvoltarea rinofaringelui conform varstei. Cresterea in volum a adenoidei (hipertrofia), rezultand vegetatiile adenoidiene (adenoidita cronica) trebuie privita, mai degraba, ca o manifestare de maturizare imunologica a copilului si nu ca o reactie patologica. Spun acest lucru pentru ca, in primii 3 ani de viata, copilul intra in contact cu aproximativ 150-200 de tipuri de antigeni bacterieni sau virali responsabili pentru inflamatiile si infectiile tractului respirator superior (rinite, faringite si rinofaringite). Rapiditatea si frecventa contactului cu acesti microbi depind de expunerea copilului in colectivitati (cresa, gradinita), multimi (zone publice aglomerate inchise) etc.

Este important de retinut ca acest proces apare la interactiunea sistemului respirator cu microbii din mediul inconjurator, avand un caracter evolutiv (formele acute si subacute repetate devin cronice) si prognostic favorabil, daca se iau masuri corecte de preventie si tratament. Simptomele sunt expresia modificarilor in rinofaringe si vor aparea, initial, secretii nazale cu tendinta de transformare mucopurulenta, insotite de respiratie greoaie nazala. In functie de forma evolutiva acuta sau subacuta, apare febra si complicatiile specifice de otita si/sau sinuzita care necesita tratament cu antibiotice. Tratamentul formelor acute si subacute este apanajul medicului de familie sau al pediatrului.

In incheiere, va voi enunta sfaturile pentru preventie si atitudine corecta fata de situatiile ivite in cazul acestor neplaceri: aerisiti camera copilului de doua ori pe zi; folositi umidificatoare si purificatoare de aer pentru a echilibra gradul de umiditate si de purificare a aerului; evitati aerul conditionat direct in camera copilului; evitati multimile si zonele aglomerate inchise; folositi metode blande de curatare a nasului (para de cauciuc, aspiratoare de copii); invatati copiii sa sufle nasul pe fiecare narina; utilizati apa fiarta si racita, ser fiziologic, apa de mare si alte solutii la sfatul medicului sau al farmacistului pentru curatarea nasului; folositi betisoarele de ureche si nas recomandate de medic sau farmacist; discutati si stabiliti o conduita comuna cu medicul de familie fata de in troducerea in colectivitate a copilului, in functie de statusul lui imunologic; utilizati suplimente si metode nespecifice de stabilizare a imunitatii la recomandarea medicului sau a farmacistului. In speranta ca cele scrise va vor fi utile, va doresc sanatate si bucurii in familie!

Dr. VALENTIN PANTEA




Comentarii

Lasa-ne comentariul tau