Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site va exprimati acordul pentru folosirea acestora. Vezi mai multe detalii. [x]

O farmacie cum toate ar trebuisa fie

”Vitamina soarelui” şi importanţa ei în organism

21-05-2018

O cantitate suficientă de vitamina D în organism este crucială pentru menţinerea densităţii oaselor şi a danturii, dar şi pentru un sistem imunitar îndeajuns de puternic pentru a ţine la distanţă unele afecţiuni. Astfel, un nivel optim de vitamina D contribuie, alături de alţi factori, la prevenirea cancerului, diabetului, demenţei, artritei reumatoide, astmului, gripei şi a sclerozei multiple. De asemenea, aceasta este importantă pentru activitatea plămânilor şi sănătatea cardiovasculară.

”Vitamina soarelui” şi importanţa ei în organism


În ceea ce priveşte rolul său de protector al sănătăţii oaselor şi dinţilor, vitamina D – de fapt, un prohormon, ce poate fi sintetizat de organism în mod optim când pielea intră în contact cu razele soarelui – joacă un rol esenţial în reglarea cantităţii de calciu şi menţinerea nivelurilor optime de fosfor în sânge, doi factori extrem de importanţi pentru schelet şi dantură. Practic, vitamina D ajută la absorbţia calciului în intestine, altfel acesta ar fi excretat prin rinichi.

În cazul copiilor, deficienţa de vitamina D poate cauza rahitism, o afecţiune caracterizată prin deformarea membrelor inferioare ca urmare a scăderii densităţii osoase.


La adulţi, lipsa acestei substanţe se manifestă prin osteomalacie, osteoporoză, creşterea riscului de fracturi, oboseală cronică. depresie şi scăderea rezistenţei la îmbolnăvire (inclusiv ca urmare a acţiunii unor virusuri şi bacterii).

Vitamina D este produsă de corp ca răspuns la expunerea la razele soarelui – de aici şi numele de ”vitamina soarelui” - însă, în mod indirect, poate fi absorbită şi prin alimentaţie sau prin administrarea de suplimente.


Pentru a se asigura în mod natural o cantitate suficientă de vitamina D în corp se estimează că este nevoie de expunerea directă la soare a pielii cel puţin timp de 10 minute de două-trei ori pe săptămână. Însă, perioada optimă depinde de tipul de ten – persoanele cu tenul mai închis au nevoie de o expunere mai lungă – de existenţa unor afecţiuni, de greutatea corpului şi de vârstă, dar şi de zona geografică (cu cât locaţia este mai departe de Ecuator cu atât este nevoie de mai multe minute petrecute pe zi la soare). Faptul că rezervele de vitamina D se epuizează rapid şi că în puţine cazuri se poate asigura în mod natural o expunere regulată la soare, în special în anotimpul rece, face ca un procent semnificativ al populaţiei globului să prezinte deficienţă de vitamina D.

În plus, deşi corpul poate sintetiza vitamina D, există unele motive pentru care unele persoane dezvoltă acest tip de deficienţă. Printre acestea se numără: vârsta înaintată, obezitatea, tenul mai închis la culoare, alimentaţia săracă în această vitamină, expunerea insuficientă la soare, utilizarea în permanenţă a loţiunilor cu factor de protecţie ridicat, o perioadă insuficientă de alăptare la sân a sugarilor, existenţa unor afecţiuni care limitează absorbţia unei cantităţi suficiente de vitamina D.


Iată de ce, în numeroase cazuri, este nevoie de suplimentarea cu vitamina D, la recomandarea medicului, în urma efectuării unor analize de sânge.

Cantitatea optimă de vitamina D depinde de vârstă. Aportul poate fi măsurat în două moduri: în micrograme (mcg) şi unităţi internaţionale (UI). Un microgram de vitamina D corespunde cu 40 UI de vitamina D.


Bebeluşii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 12 luni au nevoie de 400 IU (10 mcg) de vitamina D. La copiii şi adolescenţii între 1 şi 18 ani cantitatea necesară este de 600 UI (15 mcg). Adulţii până la 70 de ani au nevoie de 600 UI (15 mcg), iar cei peste 70 de ani de 800 UI (20 mcg). Corpul femeilor gravide sau al celor care alăptează necesită 600 UI (15 mcg).

Alimentele care reprezintă cele mai eficiente surse de vitamina D sunt: uleiul de peşte (o lingură – 1.360 UI), carne de peşte (113 grame - 941 UI), ciuperci (o cană - 786 UI), lapte fortificat (o cană - 120 UI), ouă şi vlăstari.

Doza maximă zilnică recomandată de vitamina D este 4.000 UI. Totuşi, Institutele Naţionale de Sănătate din Statele Unite sugerează că toxicitatea este improbabilă în cazul unor cantităţi sub 10.000 UI pe zi.


Consumul excesiv poate duce la supracalcificarea oaselor, rigidizarea vaselor de sânge şi afectarea rinichilor, a plămânilor şi inimii.



Comentarii

Lasa-ne comentariul tau